Pe 7 octombrie anul curent, adică sâmbăta trecută, Hamas a lansat o ofensivă asupra Israelului concretizată printr-o ploaie de cel puțin 3000 de rachete și incursiuni pe teritoriul israelian, atacul soldându-se cu peste 1300 de cetățeni din Israel morți (în speță israelieni), dintre care mulți erau civili iar 260 se aflau chiar la un concert. În replică, Israelul a bombardat Fâșia Gaza (condusă de Hamas, dar unde se află îngrămădiți peste 2 milioane de palestinieni civili), a întrerupt alimentarea cu curent și cu apă a acestei fâșii, a întors din drum convoaiele cu ajutoare umanitare trimise de către Egipt în Gaza etc, totul soldându-se până acum cu peste 1900 de cetățeni din fâșia Gaza morți (în speță palestinieni). Acesta ar fi un foarte succint sumar. Și țin să fac o observație.
De la începutul conflictului au trecut 6 zile. De fapt, suntem în a șaptea zi. Iar la noi pe bloguri este o tăcere mormântală pe subiectul ăsta. Sau cel puțin pe blogurile mari și pe care le urmăresc eu. Niciodată nu am avut o senzație mai pregnantă de „țara arde și baba se piaptănă” decât zilele acestea, urmărind articolele de pe bloguri. Deși, evident, subiectul este enorm, deși face capul de afiș al perioadei, deși el este tocat ad nauseam de presă, pe bloguri el este aproape total absent, cu câteva excepții. E ca și cum bloggerii l-ar omite în mod intenționat. Și am câteva teorii cu privire la motivele acestei situații.
Unu. Este posibil ca românii să nu cunoască foarte multe despre istoria, politica și specificul acelei zone din Orientul Mijlociu. E o altă lume acolo și, în plus, subiectul este puternic controversat. Teoretic, Hamas e catalogată drept organizație teroristă în timp ce Israel e un far al civilizației, democrației și tehnologiei; pe de altă parte, foarte mulți tineri și studenți din toată lumea îi susțin pe palestinieni, care înțeleg că până acum au fost chiar sponsorizați de către EU, în timp ce ONU are o poziție reconciliantă: să se creeze două state, unul pentru israelieni, celălalt pentru palestinieni. Al doilea stat nu există, iar Israelul se comportă nu prea minunat cu palestinienii din zonă.
Doi. Abordarea unui astfel de subiect sensibil și controversat riscă să te lase fără sponsori. 🙂 Mai bine să fii pe modul coool, să nu te cerți cu nimeni (ca blogger sau autor de conținut publicitar), să abordezi o poziție neutră, să fii prieten cu toată lumea, să nu fii intransigent. Altfel nu dă bine la sponsori.
Trei. Poate însă cel mai mare motiv este că în timp ce Ucraina este la un pas de noi (și despre conflictul dintre Rusia și Ucraina s-a tot scris fără nicio problemă), Israelul e undeva departe, așa că evenimentele de acolo nu bat până la noi. Nu se simt atât de puternic. Suntem, așadar, mai puțin sensibili la lucruri aflate mai departe de noi, chiar dacă ele pot fi mai grave. Chestia e că într-adevăr conflictul dintre israelieni și gruparea Hamas este mult mai periculos și mai critic decât cel dintre Putin și Zelensky. Cel puțin din punct de vedere militar, ce se petrece în Israel este ca un butoi de pulbere care poate amorsa o criză mondială de proporții, dacă în conflict sunt atrași mai mulți combatanți (cum ar fi țările arabe și, mai exact, lumea musulmană).
Așa că poate ar trebui să ne băgăm puțin nasul și înțelegem mai bine lumea din jurul nostru. Pentru că în caz contrar, s-ar putea să scriem despre nimicuri într-o lume care se va fi năruit demult fără ca noi măcar să observăm. Ca într-un scenariu apocaliptic în care totul se prăbușește, lumea întreagă se dărâmă, împreună cu casa noastră și pereții, lăsând în picioare doar wc-ul din baie, pe care noi, ultimii bloggeri rămași în viață, continuăm să scriem în gol, netulburați, despre ultima ofertă de la cutare magazin.