Tocmai am venit din oraș. Pentru cei care nu știți, locuiesc într-un oraș mic și liniștit. Și cum mergeam eu frumos pe trotuar, a trecut pe lângă mine o ambulanță cu sirena pornită. Cred că e prima dată când am conștientizat în mod clar o chestie care mă râcâia pe creier: cât de deranjante sunt aceste sirene.
Practic, sunetul era atât de strident, încât numai la pace, armonie și sănătatea nu te ducea cu gândul. Și nu îmi dau seama de ce trebuie să aibă atât de mulți decibeli. Să scoale și morții din mormite sau de pe targă? Bun, înțeleg că e un semnal de atenționare, astfel încât celelalte mașini să-i facă loc, dar presupun că șoferii din trafic nu sunt toți de 80 de ani și nici surzi. Se aude și se vede și dacă îl dai mai încet. Și atunci?
Poate chestia asta e menită să probeze anecdota cu mașina lui Bulă, care se numește ambulanță. Dincolo de glumă, în perioada pandemiei de COVID-19 cineva a scris pe Facebook că aflase că salvările primiseră ordin să circule pe străzi cu sirenele pornite, chiar dacă erau goale sau nu aveau nicio urgență, pentru a sensibiliza populația. Adică, am putea spune, pentru a băga frica în oameni.
Părerea mea e că ar fi mai frumos ca o mașină de salvare să te ducă cu gândul la ceva seren, liniștit, calm, infuzându-ți o stare de pace și de seninătate. Adică, să venim cu idei constructive și mișto. Cum este, de exemplu, ideea celui care a conceput grafica din imaginea de mai sus, care sugerează bătăile unei inimi. Frumos.